Clădirile istorice între paranteze…
Săptămâna aceasta va avea loc la Primăria Oradea o dezbatere publică destul de interesantă din multe puncte de vedere. Cel mai important este acela că se propune un regim de înălțime, respectiv un aliniament stradal pentru clădirile din centrul istoric al orașului, iar clădirile ce se abat de la acestea vor fi supraimpozitate cu 50%. Atenție, vorbim despre orașul care se promovează fix cu acest ansamblu de clădiri istorice, oraș ridicat în slăvi de presa internă și internațională tocmai pentru faptul că a reușit să conserve și pe alocuri să reabiliteze clădiri considerate emblematice pentru stilul Art Nuveau.
Dacă până acum autoritățile locale se lăudau, oricui era dispus să asculte, cu centrul istoric, acum prin „Regulament privind aplicarea unor cote adiționale de impozitare pentru clădirile care nu respectă încadrarea în frontul stradal construit și/sau regimul de înălțime stabilit” fac pași mari înapoi și parcă încearcă să distrugă ce nu au reușit anii de comunism să dărâme.
Propunerile din regulament se contrazic cu turismul art nouveau?
Propunerile făcute de către cei ce au compus proiectul Regulamentului vin într-o vădită contradicție logică cu tot efortul depus până acum și cu tot ce înseamnă istorie locală. Astfel aflăm că se propun aliniamente stradale care să nu încurce traficul fie el pietonal, fie auto (în condițiile în care acesta din urmă este din ce în ce mai restricționat în zona centrală), chiar dacă astfel vor putea fi demolate clădiri istorice. Nu vorbim despre clădiri-monument, pentru că acelea sunt exceptate, vorbim despre clădiri ce fac parte din ansamblul istoric, care pot avea între 100 și 300 de ani, care chiar dacă nu au statutul de monumente sunt totuși parte integrantă a unui sit istoric. Pentru proprietarii care refuză modificările „propuse” de Primărie, se pregătește și pedeapsa supraimpozitării cu 50%, de parcă nu ar fi suficient că pentru respectivele clădiri cu foarte mare greutate găsești meșteri pricepuți în tehnicile de restaurare specifice perioadei în care au fost construite.
Atractivitatea turistică pusă în pericol?
O altă propunere este aceea a stabilirii unui regim de înălțime mediu pentru zona în care se află clădirile vizate. Aici lucrurile credem că o vor lua razna, deoarece regulamentul prevede inclusiv soluția de supraînălțare a clădirilor care sunt mai mici decât media impusă de Primărie. Repetăm, este vorba despre clădiri de peste 100 de ani, aflate într-un ansamblu de clădiri istorice! Încercați să vă imaginați că imobilului în care s-a născut Emanuil Gojdu ar putea să i se impună un regim de înălțime mai mare pentru că reperul ar fi Biserica cu Lună. Încercați să vă imaginați clădirile de pe strada Vasile Alecsandri cu câte 4-5-6 etaje, ca să respecte același regim de înălțime. Închipuiți-vă strada Tudor Vladimirescu cu casele înălțate cu câte 2-3 etaje. Nu vă propunem să vă imaginați cam care ar fi traficul în zonă dacă aceste supraînălțări se realizează, ci întrebăm cum pot fi supraetajate clădiri istorice ce au fundații făcute acum peste 100 de ani să suporte doar nivelul actual? O altă problemă pe care o ridică eventualele supraînălțări este aceea a regimului de proprietate, întrucât cele mai multe clădiri au mai mulți proprietari. Astfel se poate ajunge în situați în care proprietarii se vor judeca mult și bine pentru stabilirea drepturilor de proprietate asupra supraînălțărilor, deoarece Regulamentul nu prevede cine este beneficiarul noilor edificii, asta dacă nu cumva există deja „investitori” pregătiți să facă investițiile și să își asume proprietățile.
Propunerea autorităților e soluție sau parte din problemă?
Se poate observa că propunerea autorităților nu aduce multe soluții, dimpotrivă naște și mai multe probleme. Pentru toate acestea, USR Bihor a solicitat Primăriei Oradea clarificări care să facă lumină în această inițiativă. Tragem nădejde ca Primăria să retragă acest proiect, nu de alta dar momentan nu se întrevede decât creșterea impozitării, sau, în cel mai rău caz, distrugerea pentru totdeauna a centrului istoric.
